Problema pierderii dinților din cauza cariilor extinse și a bolilor parodontale este cunoscută la nivel mondial. Înlocuirea dinților lipsa cu implanturi dentare este o alternativă folosită de mulți stomatologi, aleasă în schimbul punților fixe și a protezelor dentare detașabile. Implantul dentar reprezintă o componentă metalică inserată chirurgical în osul maxilarului pentru a ține punțile și coroanele fixe și peste protezele dentare.

Rata de succes a implanturilor dentare este foarte mare în zilele noastre, datorită dezvoltării de noi designuri, protocoale și caracteristici. Distribuția implanturilor dentare în maxilar este un alt factor care afectează stresul transmis prin implant. Forța ocluzală ridicată asupra dinților molari în comparație cu dinții anteriori face dimensiunea implantului dentar un factor important. Aceste forțe înalte afectează, de asemenea, succesul osteointegrării. Dimensiunile mari ale implanturilor dentare în zonele molare afectează grosimea osului înconjurător și succesul plasării implantului dentar poziționat în zone cu un nivel de stres foarte ridicat și alte probleme legate de abilitățile operative.

Calitatea osoasă, înălțimea și localizarea structurii anatomice vitale în oasele maxilarului sunt, de asemenea, alți factori care trebuie luați în considerare.

Astfel, au fost dezvoltate implanturi conice filetate cu diferite diametre și lungimi pentru a spori rata de supraviețuire a implanturilor dentare.

Studiul prezent a fost realizat pentru estimarea ratei de succes a implanturilor dentare, având diametrul și lungimea diferite și fiind plasate în diferite locații. Studiul realizat de Renouard, a indicat că rata de eșec a implanturilor dentare crește când diametru este scurt și mare, ceea ce duce la scăderea grosimii osului din jur și, de asemenea, scoate la iveală abilitățile slabe ale medicului dentist. 

Rata de eșec a implanturilor dentare este crescută și din cauza altor factori, cum ar fi fumatul, boala sistemică, condiția parodontală, textura suprafeței, aparatul dentar și distribuția implantului dentar în maxilar. Studiile realizate de Misch indică faptul că plasarea implanturilor dentare scurte <10 mm în zona molară posterioară este asociată cu o rată ridicată de eșec de aproximativ 85% după plasarea aparatului dentar. Dar utilizarea lor are avantaje suplimentare, deoarece minimizează costurile, timpul necesar pentru procedurile de altoire și evită complicațiile chirurgicale postoperatorii și morbiditatea. 

Implanturile dentare scurte (în molari) au complicații legate de stabilitatea inițială din cauza contactului mai mic al suprafeței cu osul și din cauza stresului care împiedică oseointgrarea cu succes. 

Variația în geometria implantului dentar este oferită de multe companii pentru a depăși limitarea utilizării implanturilor dentare în anumite zone. Implanturile dentare de mari dimensiuni măresc zona de contact cu osul și o mai bună distribuție a încărcăturii ocluzale este necesară pentru oseointergare. Acest lucru cauzează creșteri considerabile ale ratei generale de succes. 

 

Surse: https://issuu.com/tonydib/docs/september_2019

 

Notă: Imaginea este cu titlu strict sugestiv și nu este corelată cu conținutul articolului.

Informațiile prezentate în articolele de pe www.dentnow.net au strict caracter informativ și nu au titlu de aplicabilitate legislativă actualizată.