Cercetătorii au identificat un mecanism nou prin care boala parodontală poate provoca sindromul metabolic. Prin studierea pacienților cu sindrom metabolic, cercetătorii au demonstrat titruri ridicate de anticorpi împotriva Porphyromonas gingivalis, bacteria care provoacă boala parodontală. Pe un model murin, cercetătorii au arătat apoi că infecția cu această bacterie provoacă rezistență sistemică la insulină și disfuncții metabolice la nivelul mușchiilor scheletici, prin modificarea microbiomului intestinal. Textul  de față reprezintă rezultatul unui studiu care arată efectul pe care boala parodontală îl poate avea asupra întregului corp.

Boala parodontală sau gingivală este cunoscută ca fiind un factor de risc semnificativ al sindromului metabolic, un grup de afecțiuni care cresc riscul de boli de inimă și diabet. Într-un nou studiu, cercetătorii de la Tokyo Medical and Dental University (TMDU) au descoperit că infecția cu Porphyromonas gingivalis, agentul etiologic al bolii parodontale, provoacă disfuncții metabolice musculare scheletice, precoce sindromului metabolic, prin modificarea compoziției microbiomului intestinal.

Bacteriile parodontale au fost mult timp cunoscute ca agent cauzator al inflamațiilor la nivelul  cavității bucale, determinând, de asemenea, creșterea sistematică a semnalmentelor inflamatorii. Ca urmare, infecția susținută de bacterii parodontale poate duce la creșterea greutății corporale și a rezistenței la insulină, un semn distinctiv al diabetului de tip 2. Funcția insulinei este de a ajuta la transferul glucozei din sânge în țesuturi, cel mai important pentru mușchii scheletici, unde un sfert din cantitatea totală de glucoza este stocată. Deloc surprinzător, rezistența la insulină joacă un rol-cheie în dezvoltarea sindromului metabolic și al unui grup de afecțiuni, inclusiv obezitatea, metabolismul lipidic modificat, hipertensiunea arterială, nivelurile ridicate de glucoză din sânge și inflamația sistemică. Deși mușchiul scheletic are o funcție fundamentală în scăderea glicemiei, nu a fost stabilită încă o legătură directă între infecția bacteriană parodontală și funcția metabolică a mușchiului scheletic.

Cercetătorii au investigat mai întâi titrurile de anticorpi anti-Porphyromonas gingivalis în sângele pacienților cu sindrom metabolic și au găsit o corelație pozitivă între valorile crescute ale acestora și rezistența crescută la insulină. Aceste rezultate au arătat că pacienții cu sindrom metabolic au fost susceptibili de a fi suferit o infecție cu Porphyromonas gingivalis și, astfel, au determinat un răspuns imun de producere al anticorpilor. Pentru a înțelege mecanismul din spatele observației clinice, cercetătorii au apelat apoi la un model animal.

Șoarecii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi (o condiție prealabilă pentru dezvoltarea sindromului metabolic) și inoculați cu Porphyromonas gingivalis,  au dezvoltat o rezistență crescută la insulină și infiltrarea grăsimilor și o absorbție mai mică a glucozei în mușchiul scheletic, în comparație cu grupul de șoareci folosit ca referință.

 

Surse:

https://www.sciencedaily.com/releases/2020/12/201208111428.htm

 

Notă: Imaginea este cu titlu strict sugestiv și nu este corelată cu conținutul articolului.

Informațiile prezentate în articolele de pe www.dentnow.net au strict caracter informativ și nu au titlu de aplicabilitate legislativă actualizată.